MOMENTI DI POESIA VERNACOLARE

Bruno Salvatore LUCISANO

PETRI

Ad ogni passu c’è nu muru rruttu
Si jarza a purverata, pari nijja,
Ncesti na petra ch’è vestuta a luttu,
I guardia, ncelu, nc’esti a stessa stijja.

A passu lentu va’, malincunìa,
Mpatica terra vecchia, ntossicata,
Velenu i ll’omu, di la so’ paccìa,
Cinniri fridda, la so’ caminata!

Ntornu, comu capijji di nu vecchiu
Si ssuttijja, malata, la tristizza,
E u mari, luntanu, faci specchiu,
A n’omu stancu…a la so capizza!

Nu sguardu o celu cerca po’ perdunu
A Diu, davanti a chijju cimiteru,
Carci cu pedi, a straci, unu ad unu,
Vola na petra…ciangi nu senteru!

U politicanti pajisanu

U bovalaci spunta quandu chjovi
Tu nesci, mbeci, a tempu d’elezioni,
Nti ogni spicu i muru, po’, ti trovi.
Tuttu carizzi sì, tutt’abbraccioni!
E fa’ progetti comu nu ngegneri
Sentenzi duni comu tribunali
Spari cazzati comu artificeri
A stessa ntelligenza i tracandali.
Non sacciu quali molla, po’, ti movi,
Pammi duni cunsijji a tutti l’uri,
Tutta ssa saccenza, undi la trovi,
Ricchi di sceccu, fai l’accordaturi.
Non va cercandu u beni du pajisi,
Ma voi pammi ti jinchi la sacchetta,
U to’ penzeru sunnu li tornisi
Ma non ti ccorgi ca, sì barzelletta.
No rrinesciru mancu i cummissari
Mi conzunu i guai di ‘sta città
Nci vonnu tutti i santi i calendari
Non stortarejji, no quaquaraquà!
Perciò sentimi a mia, pijja cunsijju,
Cuntrolliti nu pocu ssa’ paccìa,
‘Sta nto cappejju, comu nu cunijju,
E no nesciri mancu pa magìa!

*Ogni riferimento a fatti e/o persone, è puramente: “fattu apposta”.

La Ciminiera Gennaio 2022